V.A. - Top Shelf 8/8/88

articol scris de Inkha D pe 7 noiembrie 2007, publicat pe saitul revistei 4Elemente.RO


Omenirea are tendinţa de a descoperi şi inventa elemente ce-i sunt necesare pe toată durata existenţei. Ca orice cultură, şi Hiphop-ul a evoluat urmând acel drum plin de urcuşuri şi coborâşuri. Din păcate acum pentru noi – copiii MTV-ului, Internetului şi „Hip-Pop-ului“, nu putem decât să oftăm cu gândul la perioada glorioasă cu artişti graffiti dornici de a înfrunta orice risc pentru a lăsa un „piece“ pe un metrou, b-boy cu atitudine şi personalitate în mişcări, DJ-i cu un dezvoltat simţ al groove-ului de petrecere şi, nu în ultimul rând, MC-i stilaţi şi înamoraţi de „pulsaţia“ străzii. Din acest punct de vedere, Top Shelf 8/8/88 este o înregistrare „bastardă“ deoarece provenienţa sa e una demnă de a fi extrasă din filmele cu Superman. Mitul urban începe în felul următor: un amator descoperă nişte benzi magnetice cu totul speciale într-un depozit din Hoboken, în apropiere de New Jersey. Un indiciu surprinzător se dovedeşte a fi numele lui Fab 5 Freddy gravat pe cutia care adăpostea benzile de 2". Studioul îşi are sediul într-un subsol din East Village, dar în urma revoltei sociale pentru autoritatea parcului Tompkins Square acestea sunt pierdute – fapt nedovedit a fi concret (până şi cei prezenţi pe material se îndoiesc de autenticitatea acestuia). Înregistrările unice, datate din luna august a anului 1988, conţin vocile celor mai în vogă exponenţi ai old-school-ului (1973-1989). Toate bune şi frumoase până în momentul lansării exclusive în... Japonia. Americanii s-au simţit atât de ofensaţi de apariţie, încât au dat ulterior drumul on-line produsului, creând o frenezie astfel încât „blogosfera“ să-şi poată da cu părerea în ce priveşte autenticitatea. Dar „moda“ seriilor de El Dorado-uri nu se termină aici: labelul Paul Winkley cu sediul în Harlem deţine două discuri ale iniţiatorului mişcării Zulu Nation (Afrika Bambaataa), iar Golden Reaal din Londra vor scoate la bătaie Love Convention '77-'79, ca urmare a două compilaţii rare. Benjy Grindberg, tutorele casei de producţie Rostrum Records, a decis împreună cu producătorul executiv F5F să lanseze la nivel mondial acest exponent al Epocii de aur Hip-Hop.

Să ne transpunem pentru câteva clipe în atmosfera de boom-bap a sloganului "Throw your hands up in the air, and wave them like you just don't care!". Cartierele newyorkeze au fost împânzite de talente în graffiti, breakdance, DJ-ing şi MC-ing, în formele pure ale fenomenului. Afrika Bambaataa & The Soulsonic Force, Kool Moe Dee, Grandmaster Flash & The Furious Five, Grand Wizard Theodore, Fat Boys, Skeme, Cope2, Seen sau Rock Steady Crew uimeau audienţa prin perpective inovatoare. Imaginaţi-vă metrourile desenate „top-to-bottom“, boom-blaster-ele purtate de tipi în treninguri Adidas, şepci Kangol şi lanţuri masive din aur galben (veritabile sau nu), gurile de canal fumegânde, naşterea imperiului Trump, mandatul lui Ronald Reagan şi a republicanilor, „luxul“ casetelor audio şi al aparatelor cu Super Mario Bros., serialul Dallas, parcurile din Bronx unde b-boy-ii se târau pe vinilinul din bucătărie şi MC-ii erau plini de viaţă. Pe scurt: "Peace, unity, having fun!". Compilaţia constituie o încercare mai mult sau mai puţin reuşită de a emana forţa şi energia de odinioară. Spiritul de petrecere, contemplaţie, prietenie, primele battle-uri şi ego-rap-ul însufleţesc produsul. După Intro, Dres din Black Sheep, trupa afiliată grupării Native Tongue Posse (alături de De La Soul, A Tribe Called Quest, Queen Latifah, Leaders Of The New School) dă pe un beat sacadat, abordând un flux verbal grăbit. Cu intrarea lui Big Daddy Kane în scenă, treaba începe să prindă contur. Influenţat fiind de Grandmaster Caz, MC-ul revoluţionar tinde pe Like That Y'all spre o modalitate de livrare ostilă a rimelor, asemănătoare lui Long Live the Kane, scos în enigmaticul an 1988. BDK debutează sub aripa protectoare Cold Chillin Records patronat de Marley Marl şi se alătură la Juice Crew (Kool G Rap, Master Ace, Craig G, Biz Markie). Omul care a impus moda încălţămintei high-tops şi a inelelor cu patru degete îşi păstreză renumele de MC tehnic, iar instrumentalul de pe fundal, acompaniat de break-uri bine alese şi de înalte, îl completează cu succes. Onorarea hip-hop-ului continuă cu glumeţul Biz Markie. El surprinde plăcut printr-un „cântat din gât“ şi prin versuri pline de amuzament, ce aduc a Just a Friend. Remasterizarea ulterioară a dus la omiterea unui detaliu relevant pentu rap-ul din '80 – tobele energice; astfel Top Shelf-ului i s-a dat un aer prea jazzy pentru o perioadă a experimentelor cu funk, electro şi chiar şi rock. Cariera lui Biz începe tot la Cold Chillin, alături de MC Shan şi Roxanne Shanté. Ciudat cum toate numele sunt legate într-un fel sau altul de producătorul lui KRS-One şi rudimentara sa casă de producţie... Instrumentalele sunt proaspete, haioase şi fără cusur. Motivul pentru care semnatarii producţiei de excepţie ţin să-şi păstreze anonimatul rămâne bizar şi nedrept. Remarcabila MC Lyte dă o lecţie de rap pe Listen Up dar, fără-ndoială, piesa e actuală considerând aici vocea şi dibăcia ei de pe Lyte as a Rock – debutul din 1988 la First Priority Records. Mosta muzicală (luată din Time and Place a lui Lee Moses şi folosită şi de Positive K pe Nightshift) se mulează bine pe bass-ul şi tobele alerte. Respectata MC-iţă posedă o încredere în sine chiar dacă, pe ici pe colo, lirica o dă de gol: "I'm from the '90 [...] When you say may name It's On." Fundalul muzical de pe Let's Go a lui Grand Puba, fost membru Brand Nubian (alături de Sadat X şi Lord Jamal) presară influenţe de jaz şi new-jack swing. Nu contest talentul MC-ilor de faţă, dar dacă ar fi fost înregistrat la un asemenea calibru în 1988, azi Lil' Wayne ar „repâi“ pentru un bănuţ aurit în faţa unui Mall, asistat de o maimuţică în costum tirolez... Craig G (care ar fi avut 19 ani în momentul înregistrării) excelează prin flux, ritm, tehnică şi coordonare – un adevărat Lirical Beatdown. Aproape de stilul primitiv rămâne însă lirica lui Smooth B: "Uh, ah, I want a piece of pie/ The pie to sweet, I want a piece of meat/ The meat too tough, I wanna ride the buss/ The buss too full, I want to ride the bull/ The bull too black, I want my money back, I want my money back!". Prestaţia lui Special Ed devine o dovadă a lejerităţii şi a nădejdii, întâlnite şi pe al său Youngest in Charge din '89. M-aş fi aşteptat însă ca Doug E. Fresh să folosească pe aranjamentul muzical din It Ain't Nothing beatbox-ul său faimos, abilităţile lui lirice fiind recunoscute încă de pe Just Having Fun sau The Original Human Beatbox. Eric B. & Rakim, Public Enemy şi Boogie Down Productions erau consideraţi new-school-erii ce-au frapat prin depăşirea barierelor muzicale şi deci, cauza pentru care maeştrii de ceremonie au fost trecuţi cu vederea. Jungle Brothers (care au experimentat din jaz, rap şi house) revin „în junglă“ cu un amen beat specific stilului de pe Straight Out the Jungle. Melle Mel (primul artist cu titulatura de MC, component The Sugarhill Gang) apare alături de Grandmaster Caz (membru Cold Crush Brothers, ambii cunoscuţi pentru apariţia în Wild Style) pe The Battle Is On, un duet în perfectă concordanţă cu energia old-school. Alăturarea pare a rezolva vechile conflicte cu privire la custodia versurilor de pe piesa The Message. Naratorul Master Ace închide compilaţia printr-o poveste „AM 'Till PM“. La fel cum femeia din istorisire îl învinuieşte nelegitim pentru furt, aşa şi Hiphop-ul e condamnat azi pentru toate aspectele negative ale societăţii, lumea uitând de bogăţia spirituală şi de principiile sale de bază.

New York-ul fremăta în ritmuri de hip-hop virgin şi neexploatat. În luna august a aceluiaşi an, pionierul Fab 5 Freddy (cunoscut încă de prin '70 ca vizionar, artist graffiti, om din spatele descoperirii talentului lui Afrika Bambaataa, dar şi pentru contribuţia sa la monumentala producţie Wild Style) este abordat de stafful MTV pentru a fi gazda primei emisiuni de gen din lume – Yo! MTV Raps. Fab nu a înregistrat niciun succes comericial, deşi mostra lui din Change the Beat a făcut încojurul lumii. Interesul pentru compilaţia de faţă, vine din dorinţa de a reînvia suflul anilor '80 şi dintr-un plan puţin dezvăluit publicităţii: folosind tehnologia Mac G3 PowerBook (oferită de Apple), Freddy are de gând să scoată la iveală un concept denumit „reţeaua underground multimedia“, ce va îngloba radio-ul, televiziunea şi site-urile de cultură urbană într-un singur element. „Gardienii culturii au fost daţi la o parte şi uitaţi undeva în trecut“, declară el. Toţi artiştii prezentaţi mai sus sunt legaţi de Marley Marl şi Juice Crew, al căror an de activitate şi glorie apare în titlu, dar şi de Native Tongue Posse. Se atestă faptul că artiştii de faţă au lucrat împreună, însă ar fi puţin probabil ca toţi cei amintiţi să-şi fi făcut timp pentru a înregistra o compilaţie obscură în anul debutului. Top Shelf 8/8/88 nu oferă nimic inovator, ci din contră, aduce ceva vechi, dar respectabil. Ca încheiere, v-aş propune să meditaţi la spusele lui BOW (Bomfunk MC's): "Where were you at the time of tha fat shoelaces?" (rom. „Unde eraţi voi pe vremea şireturilor late?“).

Alegerea recenzentei:
Doug E. Fresh - It Ain't Nothing


Legaturi

 E-mail: emisiune[arond]hiphophours.ro                  © 2004 ClawZee Design &